Acum că însfârșit am net, parcă mi-au revenit și ideile si parca am luat din nou o gură de aer, virtual, proaspăt. Aseara, în timp ce veneam de la București cu fratele și vecinul meu, am asisat la o conversație foarte interesantă și plină de înțeles. Deși nu ar trebuii, rămân până și acum uimită de “regulile” și “legile” nescrise care guvernează viețile noastre. Se prea poate să vorbim de noroc și ghinion, deși nu este cazul, când vine vorba de “ mami eu vreeeau aiaaa ”, iar în ziua următoare să-i cadă la picioare fără nici cel mai mic efort, în timp ce alte persoane trebuie să depună eforturi fizice și intelectuale pentru a obține numai o mică parte din ceea ce își doresc și chiar merită. Nu este vorba de invidie aici, nici pe departe, ci de diferența colosală între eforturile pe care noi, cei mai mulți suntem obligați să le depunem la care ei , cei mai puțini, nici nu se s...
Atunci când a fost descoperit, mai bine spus redescoperit, de către britanici, la începutul secolului al XIX-lea, templul indian Kandariya Mahadeva i-a șocat până și pe cei mai permisivi dintre occidentali. Puritanii au cerut distrugerea imediată a numeroaselor statui erotice ce împodobeau templul, considerând că este inacceptabil ca oamenii să privească asemenea detalii carnale, în timp ce o aripa mai moderată susținea că este suficient ca acestea să fie ascunse privirii. Din fericire pentru generațiile ce au urmat, templul a fost prezervat în mod exemplar, iar frescele și statuile vechi de un mileniu, o veritabilă odă închinată femeii și dragostei, pot fi admirate și astșzi... Actul sexual ca stiinta Despre India se poate afirma, fără exagerare, că este țara care a dezvoltat, și asta de milenii bune, știința educației sexuale . Încă din Antichitate, învățații ...
--> Noi, femeile, spunem mereu că bărbații sunt insensibili, infideli, mincinoși, că nu sunt niciodată lângă noi când avem nevoie de ei și lista poate continua la nesfârșit. Totuși... de ce iubim bărbații? De ce le iertăm tot ceea ce fac? De ce îi luăm în fiecare dimineață în brațe cu zâmbetul pe buze? De ce privim ore în șir pe fereastră așteptând cu nerăbdare să vină acasă? De ce simțim fluturași în stomac atunci când ne ia în brațe și ne sărută ușor pe ureche? De ce ne simțim mândre când ne țin de mână pe stradă? Este simplu... pentru că sunt ai noștrii, pentru că ne-au ales pe noi și nu pe altele, pentru că știm mult mai multe despre ei decât știu ei că noi știm. Îi iubim pentru că fac pe durii deși știm că sunt mult mai sensibili decât noi, pentru că ne privesc cu coada ochiului când ne prostim prin casă, pentru că se pierd visând în zâmbetul nostru, pentru că gândul le zboară fără să își dea seama la noi, pentru că se rușinează ...
Comentarii
Trimiteți un comentariu