Legenda mărțișorului...

Pentru că a venit luna martie, m-am gândit să vă ofer și eu un mărțișor (care  sper să vă placă). Am decis să scriu câteva cuvinte despre semnificația mărțișorului și una dintre multele legende care îl înconjoară, așa cum am mai spus, sper să vă placă și să vă facă să mai uitați de zăpada de afară...

...lectură plăcută...

Mărțișorul este un obicei specific românesc, pe care nu îl regăsim la alte popoare. În timp, tradiția mărțișorului a fost preluată și de alte populații de la sud de Dunăre. Obiceiul dăruirii mărțișorului este moștenit de la daci și români și își are originea în credințele și practicile agrare.

Mărțișor, numele popular al lunii martie, este de origine latină ­ Martius. După vechiul calendar roman, 1 martie era prima zi din an, în care se celebra sărbatoarea Matronalia. În această zi aveau loc serbările lui Marte ­ zeul forțelor naturii, al primăverii și agriculturii, ocrotitor al câmpului și turmelor. La vechii traci, aceleași atribute le avea zeul Marsyas Silen, inventatorul fluierului, al cărui cult este legat de glia maternă și de vegetație. Acestui zeu îi erau închinate sărbătorile primaverii, ale florilor și fecundității naturii. Se pare că sărbătoarea română a matronaliilor s-a suprapus în spațiul românesc peste echivalentul local al acesteia, Baba Dochia, personaj tradițional care își are originea în vechiul cult al Marii Mame.

În multe săpături arheologice din România s-au găsit mărțișoare cu o vechime mai mare de 8000 de ani. Sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb și roșu, ele erau înșirate pe ață și se purtau la gât. Culoarea roșie, dată de foc, sânge și soare, era atribuită vieții, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înțelepciunii bărbatului. De altfel șnurul mărțișorului exprima împletirea inseparabilă a celor două principii ca o permanentă mișcare a materiei. El semnifica schimbul de forțe vitale care dau naștere viului, necurmatul ciclu al naturii. Culorile alb și roșu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regăsite ți la bradul de nuntă și înmormântare. 

Răspândit în toate provinciile țării, mărțișorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu. Folcloristul Simion Florea Marian relatează că în Moldova și Bucovina mărțișorul consta într-o moneda de aur sau de argint legată cu un șnur alb și roșu la gâtul copiilor. Era credința că portul mărțișorului face ca aceștia să aibă noroc. Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât, după care-l prindeau în păr și-l țineau astfel până la sosirea berzelor sau până ce înflorea primul pom. După aceea, cu șnurul legau creanga pomului, iar cu banul respectiv își cumpârău caș, pentru ca tot anul să le fie fața frumoasă și albă.

Eterna luptă dintre bine și rău

  Se spune că pe vremuri, soarele lua chipul unui fecior chipeș și cobora în sat, la horă. Zmeul l-a pândit și în cele din urmă l-a răpit și l-a închis într-o temniță. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau.  

Nimeni nu îndraznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulți dintre pământeni l-au condus și i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu și să elibereze soarele.

Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna și iarna. A găsit castelul zmeului și au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul fu doborât. Slăbit de puteri și rănit, tânărul eliberă Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind și bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când aceasta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. 

Astfel culoarea roșie mai simbolizează, înafară de dragoste, și sângele bravului tânăr, comemorând sacrificul făcut de el pentru binele pământenilor iar culoarea ablă mai simbolizează, înafară de sănătate și puritate, ghiocelul, prima floare care apare primăvara.