Yuko's files

Astăzi m-am decis să reiau firul poveștii din „Sex And The City” ( întrerupt pentru Dr. House), pentru a mai savura încă o poveste interesantă legată, bineînțeles, de sex, mentalitățile, inhibițiile, dezinhibițiile oamenilor, dorințele lor, ceea ce au și ceea ce vor să aibă dar mai ales vârsta pe care vor să o aibă. Ceea ce mi-a atras atenția, în mod special, în acest moment este vârsta pe care visează fiecare individ, într-un anumit moment al vieții, marcat de o animită vârstă, să o aibă. Vorbind strict de fete, începând cam cu vârsta de 13 ani, ele, dau startul dorinței de a arăta cât mai sexi și mai mature în timp ce „fetele” tecute de 29 de ani încep să viseze la lookul și aerul inocent al puștoaicelor pe care îl transpun, de multe ori, prin machiajul și hainele pe care aceste puștioaice îl refuză.  Acum întrebarea este: ce se află în capul tinerelor cu vârste cuprinse între 22 și 28 de ani? În ce parte a balanței tind să treacă?... la p...

Femeia este un mister special creat pentru ca bărbatul să nu-l înțeleagă niciodata... tocmai de aceea toate încercările de a o înțelege au eșuat.  Toate misterele au  fost create cu un scop... scopul de a fi urmărite, căutate, dorite dar niciodată înțelese, însă, atunci când ai impresia că ești aproape în găsirea unui răspuns, misterul devine o enigmă.  Cu toate acestea, puține sunt femeile care reprezintă un mister si doar câteva care sunt o enigmă... restul sunt doar niște idealuri create, din nevoie, de bărba t.

Când iubim pe cineva căutăm a-i face toată fericirea, chiar cu riscul de a pierde din anoastră. S.NĂDEJDE, Din chinurile vieții ...

Dacă pământul ar fi un glob de cristal, în mâinile mele s-ar sparge, dar dacă l-aș pune în mâinile tale tu ce ai face?

Cuvântul "întotdeauna" , rostit de bărbatul și de femeia care se iubesc, este un etern neadevăr, spus cu toată sinceritatea de mii de ani încoace. G. IBRĂILEANU

Where do you hide when you run from your self?

Mă simt, pierdută, alungată, uitată, mă simt de parcă întraga mea existență este, încetul cu încetul, anulată, nu mai știu ce să cred, de ce să mă mai agăț să nu dispar. Fiecare obiect, fiecare ființă vie care a pătruns în această lume a lăsat o dovadă a existenței ei în urmă, chiar dacă acea dovadă va avea să dispară mai devreme sau mai târziu. Totul are propriul rol pe care trebuie să-l joace cât mai bine pe marea scenă a vieții... numai eu nu. Eu sunt doar un străin între srăini. Puține sunt zilele în care am simțit că aparți undeva, puține sunt zilele în care am avut impresia, doar o impresie și atât, că am lăsat sau că pot lăsa ceva în urmă, puține au fost persoanele printre care nu m-am simțit ca un străin, dar multe sunt zilele în care toată această euforie dispare odată ce intru în camera mea. Această cămăruță reprezintă toată lumea mea, fiecare lucru, fiecare obiect mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu pe mine însămi. Ea este martorul tăcut al tristeților și bucuriilor mele...

Forgive but never forget...

Hate the sin, but love the sinner...