Îmi e dor de... și de...
La îndemnul Terrei mi-am băgat puți nasul prin lepșele ei și am ales... partea cea mai grea, acum, este cu ce să încep... hmmm... Îmi e dor de vocea mamei cand mă trezea dimineața să plec la școală și de scăldatul pe furiși, îmi e dor să mă joc „capace” cu băieții și să alerg pe câmp fără nici o grijă. Îmi e dor să merg la furat de porumb și de floarea soarelui la lăsatul serii și de bostanii transformați în felinare la culesul porumbului. Îmi e dor să o aud pe mama cântând prin curte și de prăjiturile ei, îmi este dor să mă joc „pitite-a” noaptea în poieniță și de „alegate-a pe cocoțate-a” și de glumele și bancurile pentru care uitam mereu că trebuie să mă mai duc și acasă. Îmi e dor de Molda și de bucuria cu care mă întâmpina când ajungeam acasă, îmi e dor de iernile în care stăteam toată ziua pe derdeluși și de Vacanța Mare. Îmi e dor de sucul „cico” pe care mi-l cumpăra tata și de alvița pentru care mă rugam o zi întreagă să mi-o cumpere și pe care nu o vedeam prea des pe motiv că...