Net intravenos… Dosarele Y

Spre marea mea uimire, am constat că netul nu mai este doar un simplu obiect pentru satisfacerea nevoii “priamre” de entertainment, shopping (ca să vorbim pe “românește”) plus multe alte nevoi ci a devenit un “must have”. Orele petrecute în compania nelimitatului net a creeat înca un monstru al spațiului virtual pe nume Yuko, adică je. Partea cea mai frustrantă în tot acest “mariaj” este momenutul în care pică acest minunat net, fracțiune de secunda în care elevatul vocabular, de om rațional cu capul -cica- pe umeri nu mai diferă, cu absolut nimic, față de cel al unui aloolic notoriu rămas fără “obiectul mincii”.
Acum, când însfârșit, după lupte seculare în care am înfruntat viteza melcului constipat al vechiului meu net, după lungi așteptări și rugăminți la Cel de sus pentru o viteza mai mare de descarcare a filmelor de pe torente, când însfârșit s-a produs minunea de a pășii în fabulosul secol XXI… pică netu’ frate. DA… pică netu’, și nu oricum, exact ca în filmele SF, placa de rețea fu trosnită de un fulger care se plimba și el liniștit pe cer și care, de plictiseală, s-a gândit să-mi viziteze mie cablul care imi furniza net, doar asa, ca să îmi ies în stil barbar din penpeni, motiv pentru care registul folosit în aceste rânduri denotă încântarea pe care o am față de tot ceea ce mi s-a întamplat. Iar acum, mă gandesc eu în sinea mea, ce ar trebuii făcut pentru preîntâmpinarea acestor mari probleme “existențiale”? O idee ar fii prescrierea de net sub forma unui tratament administrat în funcție de “gravitatea bolii” și necesitatea “tratamentului” pe care trebuie sa îl urmeze “pacinetul”, adica: pentru o “raceală mai puternică” administrăm omului injecții, că de… nu putem lăsa de izbeliște un biet “pacient”, pentru cazuri de “îmblonaviri cronice” administrăm nește net intravenos până ce omul se aflî “în afara oricărui pericol”. În acest mod, multe sufelete încercate de ghinionul pierderii “celui mai bun prieten” ar fi salvate de la nenorocire și toți am trăii friciți până la adânci bătrâneți ca în basme.
Dar pentru că realitatea diferă, ca de la cer la pământ, de cele mai frumoase și mai incredibile vise, acum trebuie să se mulțumească fiecare cu ce are: unii cu un net cu viteza melcului care face plajă, alții cu minunatul net al secolului XXI, în timp ce je plâng pe tastatură și fac pomana de trei zile a netului. Încă mai sper că amea karma se va schimba și o să revin și eu din epoca de piatră în epoca modernă.

PS: aceste rânduri, pline de durere, au fost scrise după o săptămână de stat în epoca de piatră... dar am supraviețuit :D.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Templul plăcerilor interzise... Kandariya Mahadeva

50 de lucruri uimitoare despre corpul uman…