Sporturile exreme de la țară... scena I, dubla I...
Fiecare indivd ascunde în el o mare dorință de a experimenta senzații tari, dar nu toți au posibilitatea de a încerca tradiționalele “plimbări” cu parapanta, parașuta sau chiar scuba diving, asta ca să nu mai vorbim de bugee jumping. În aceste condiții fiecare trebuie să se mulțumească, încă odată, cu ce are. Eu, deși sunt o mare amatorare de senzații tari, trăind pe minunatele meleaguri ale sătucului meu, deși nu am cerut, am parte tot timpul de ele. Acum vă rog să nu vă gândiți că je nu se duce pe dealul din spatele casei să se “plimbe” cu parapanta… nu, eu stau ca un copil cuminte ce sunt în fața minunatului meu Foxy (PC-ul meu :D) și mă rog la bunul Dumnezeu să se ia curentul ca să nu mă mai chinuie manele de la barul, închiriat, care se află chiar în curtea mea. Dar asta nu este tot, eu ca o ființă înțelegătoare ce sunt, îi delectez aproape zilnic, datorită sistemului audio pe care fratele meu a făcut grșeala să-l lase pe mâna mea, cu clasici precum: Metalica, ACDC, Manowor, etc., ca drept răzbunare pentru ceea ce sunt blestemată să îndur.
Astăzi putem spune că este una dintre cele mai fericite zile din viața mea. De ce? Pentru că astăzi nu se aude nici un fel de zăngăneli din epoca de piatră.
Comentarii
Trimiteți un comentariu