De ce iubim bărbații?... actul II...

-->

Noi, femeile, spunem mereu că bărbații sunt insensibili, infideli, mincinoși, că nu sunt niciodată lângă noi când avem nevoie de ei și lista poate continua la nesfârșit.
Totuși... de ce iubim bărbații? De ce le iertăm tot ceea ce fac? De ce îi luăm în fiecare dimineață în brațe cu zâmbetul pe buze? De ce privim ore în șir pe fereastră așteptând cu nerăbdare să vină acasă? De ce simțim fluturași în stomac atunci când ne ia în brațe și ne sărută ușor pe ureche? De ce ne simțim mândre când ne țin de mână pe stradă? Este simplu... pentru că sunt ai noștrii, pentru că ne-au ales pe noi și nu pe altele, pentru că știm mult mai multe despre ei decât știu ei că noi știm.
Îi iubim pentru că fac pe durii deși știm că sunt mult mai sensibili decât noi, pentru că ne privesc cu coada ochiului când ne prostim prin casă, pentru că se pierd visând în zâmbetul nostru, pentru că gândul le zboară fără să își dea seama la noi, pentru că se rușinează când ne aud vorbind „vulgar”, pentru că se simt mândrii când ies cu noi pe stradă, pentru că se poartă ca niște copii răsfățați când suntem numai noi în preajma lor, pentru că lasă se vadă o lacrimă în colțul ochiului când sunt triști sau bucuroși, pentru că ne dăm seama când încearcă să ne mintă, pentru că se întorc mereu la noi, pentru că ne visează mereu pe noi deși nu recunosc niciodată, pentru că spun mereu, fără să creadă asta, că vorbim prea mult, că ne îmbrăcăm prea provocator, că facem pe bărbații (când defapt sunt mândrii că au lângă ei femei puternice care știu ce vor și se laudă cu asta la prietenii lor), pentru că ne spun cuvinte frmoase atunci când ne așteptăm mai puțin, pentru că vor să ne pună întregul univers la picioare, pentru că ne iau în brațe când ne simțim singure, pentru că nu se satură să ne privească, pentru că se transformă în gentleman-i de dragul nostru, pentru că vin după noi până la capătul pământului, pentru că ne șoptesc la ureche cuvinte dulci numai când este întuneric să nu vedem că s-au îmbujorat de rușine, pentru că ghicesc întotdeauna ce vrem, pentru că vor să aibă copii noștrii. Îi iubim pentru că nu putem uita săruturile lor, privirile lor, pentru că ne simțim protejate, pentru că noi suntem lumea lor și ei sunt lumea noastră.
Le iertăm orice pentru că sunt niște copii îmbrăcați în haine bărbătești de care ne îndrăgostim fără să ne dăm seama.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Templul plăcerilor interzise... Kandariya Mahadeva

Oboseala își cere tributul...