Viața e nedreaptă

Acum că însfârșit am net, parcă mi-au revenit și ideile si parca am luat din nou o gură de aer, virtual,  proaspăt.

            Aseara, în timp ce veneam de la București cu fratele și vecinul meu, am asisat la o conversație foarte interesantă și plină de înțeles. Deși nu ar trebuii, rămân până și acum uimită de “regulile” și “legile” nescrise care guvernează viețile noastre. Se prea poate să vorbim de noroc și ghinion, deși nu este cazul, când vine vorba de “mami eu vreeeau aiaaa”, iar în ziua următoare să-i cadă la picioare fără nici cel mai mic efort, în timp ce alte persoane trebuie să depună eforturi fizice și intelectuale pentru a obține numai o mică parte din ceea ce își doresc și chiar merită. Nu este vorba de invidie aici, nici pe departe, ci de diferența colosală între eforturile pe care noi, cei mai mulți suntem obligați să le depunem la care ei , cei mai puțini, nici nu se sinchisesc să se gândească măcar că ar exista, asta pentru că nu au trebuit să lupte niciodată pentru numic.

Mă gândeam să istorisesc întreaga conversație la care am asista cu un aer tacit, contemplând la tot ceea ce îmi auzeau urechile, dar am renunțat. Povestea este mult prea complicată iar personajele multe prea… uf, nici nu vreau să mă mai gândesc.

Oricum, ideea este că viața este nedreaptă și nu putem face nimic ca să putem schimba asta… păcat, nu?